Meniu

Corpul curcubeu, activarea corpului de lumină

Corpul curcubeu sau corpul lumină este un concept budist, conform căruia după o meditație specială efectuată înainte de moarte, corpul fizic se transformă în lumină.

Pentru budişti moartea este o trecere într-o altă etapă, cea a luminii și energiei. Din această cauză, budismul este considerat mai mult decât o religie. Pe lângă credință, presupune misticism, tehnici oculte, ritualuri, incantații, puteri subtile care conduc la o stare de energie și lumină, de tranziție, către o altă dimensiune. Cu ajutorul acestei tehnici de meditație, șamanii reușesc să aibă viziuni extrasenzoriale, viziuni despre viitor.


Lumea occidentală a cunoscut relativ târziu aceste tehnici de meditație. Francis Tiso, preot italian, după ce a trăit mai mulți ani în Tibet, s-a reîntors în Europa unde a prezentat aceste tehnici. În una din cărțile sale, Tiso a povestit moartea lui Khempo A-chos, un inițiat tibetan în astfel de tehnici.

Cu câteva ore înainte să moară, deasupra cabanei lui Khempo, au apărut mai multe curcubeie. În toată această perioadă, el rostea incantații care făceau parte dintr-un ritual. În momentul în care nu a mai respirat, pielea a căpătat o culoare roz și a început să strălucească. Trupul său a fost acoperit cu o pânză galbenă, iar încăperea se umpluse cu un miros dulceag. De undeva din ceruri, se auzea un murmur precum o muzică divină.

Unii specialiști au adus în discuție, în acest sens, învierea lui Hristos și ridicarea la ceruri. O minune care respectă aceleași tipare.

Corpul curcubeu

În mai 2002, o revistă de specialitate a Institutului Noetic publica un articol intitulat Corpul Curcubeu, în care era dezbătută tema cu privire la trecerea corpului din stare fizică, materială la cea de lumină și energie. Imediat după moarte, sufletul sub forma unei energii se desprinde din corp și se ridică la ceruri. Cei care susțin această teorie au adus în discuție experimentul realizat înainte și imediat după moarte.

Corpul uman pierde din greutate 45 de grame, pierdere care ar putea fi cauzată de desprinderea energiei, a sufletului. Fenomenul a fost numit decorporalizare.

Începând cu anul 1943, a fost lansat termenul de bilocație, adică o persoană se poate afla în două locuri în mod simultan. În acest sens, este celebru cazul lui Alphonso Ligouri care în momentul morții papei Clement al XIV-lea, s-a aflat lângă papă, dar și la reședința sa, efectuând activități zilnice.

Scriitorul Ernest Hemingway povestea că după ce a fost lovit de un obuz, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, avea capacitatea de a se dematerializa și a ajunge în diferite colțuri ale lumii, pe care le descria cu o precizie excepțională.

Legătura dintre egipteni și pelasgi

O nouă ipoteză a fost lansată de către arheologi. Există o legătură între egipteni și pelasgi și implicit cu dacii. Înainte de Egiptul faraonic a existat un Egipt pelasg.

Această afirmație se bazează pe mai multe documente și descoperiri arheologice. Diodor din Sicilia a fost primul care a scris în textele sale despre o civilizație pelasgă din vechiul Egipt. Capitala se afla la Theba, nume pelasg. Diodor din Sicilia afirmă că pelasgii se considerau cel mai vechi popor, cei dintâi.


La început, egiptenii credeau în două zeități, Mama Pământ și Tata Cer, care erau considerați cei doi Zamolxe ai religiei. Centrul spiritual era Dacia. În vechile papirusuri descoperite lângă corpurile defuncților erau scrise texte cu privire la țara de la nord, aflată lângă o apă sfântă, unde se duc sufletele celor morți.

Herodot relata că pelasgii numeau pirami pe oamenii cinstiți. Etimologic, cuvântul piramidă provine din această limbă, preluat mai târziu de egipteni. În vechile texte egiptene sunt trimiteri la oamenii pirami, care au trăit pe acele meleaguri. Susținătorii acestei teorii susțin că piramidele egiptene au avut ca model tumulii sau movilele funerare, specifice pelasgilor.

Un posibil model pentru piramide este Vârful Toaca, Ceahlău. Are o înălțime de 1900 de metri și forma unei piramide. Vârful este constituit la partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă continuat cu un vârf piramidal teșit. Baza trunchiului de piramidă este pătrată, fapt deosebit de ciudat dacă avem în vedere ca probabilitatea ca două creste să se intersecteze în unghi de 90 de grade, în mod natural, este nulă.

Unghiul pantei este de 52 de grade, același ca și la Marea Piramidă a lui Keops. Raportul dintre lungimea laturii și înălțime, folosit de constructorii egipteni este același cu cel de la Vârful Toaca.

Pe tumulii funerari pelasgii ridicau columne; acest simbol va fi preluat de egipteni prin obeliscurile funerare.

În comuna Polovraci a fost descoperit un tumul funerar care are în vârf o columnă, înaltă de un metru. Arheologii susțin că aceasta seamănă izbitor cu obeliscurile egiptene. Este utilizată aceeași tehnică de cioplire și șlefuire a pietrei.

Tradițiile egiptene spun că, după moartea faraonului, sufletul acestuia se îndreaptă spre Duat, tărâmul lui Osiris, situat în Țara Zeilor Muntelui. Pe lângă acest tărâm curge o apă cu mai multe brațe care împarte Duatul în șapte părți, existând șapte trecători.

Carpații sunt împărțiți prin văi adânci în șapte părți. Duatul era considerat lumea subterană a lui Osiris. Ardealul este numit în vechile texte Tara de Dincolo.

O altă coincidență care a stârnit curiozitatea cercetătorilor a fost faptul că zeitățile egiptene aveau în componența numelui cuvântul Io. Același lucru îl întâlnim, mai târziu, la marii voievozi, precum Io, Mircea Voievod. Miron Costin spunea că noi toți de la Rîm ne tragem. Coincidență sau nu, Ram este și regele egiptenilor.

Harta “Germania, Dacia” prezintă teritoriul Daciei de acum 2000 de ani

Extrem de interesantă harta de pe contul de Flickr a lui Daniel Siegfriedsohn, care, conform domniei sale ar fi fost publicată la Londra în anul 1835. Primul lucru care îţi atrage atenţia la această hartă îl reprezintă faptul că poartă numele de “Germania Dacia”, ambele nume cât se poate de româneşti.


Cel mai curios îl reprezintă folosirea numelui de “Germania”, în loc de englezescul “Germany”; pesemne că editorul hărţii a hotărât să păstreze denumirile originale în limba latină. Acest lucru se observă şi din folosirea numelui latin de “Mare Hadriaticum”, de exemplu, în loc de “Adriatic Sea”, adică “Marea Adriatică”. Acest lucru ar putea însemna că harta ar fi posibil să fie o copie după o hartă mult mai veche, probabil una antică.

În al doilea rând, trebuie să aflăm la ce perioadă istorică se referă această hartă. În afară de Germania şi Dacia, vedem teritorii ca Sarmatia (Ucrania/Rusia de astăzi) sau provincii ca Noricum (Austria de azi) sau Illyricum (fosta Iugoslavie din secolul al XX-lea). Să ne referim puţin la istoria lui Noricum. Aceasta apare în geografia antică ca fost regat celt în Austria de astăzi, și mai târziu, ca o provincie romană. Noricum a fost încorporat în Imperiul Roman în 16 î.Ch. O lungă perioadă de timp, locuitorii s-au bucurat de autonomie, sub un conducător propriu, și au făcut comerț cu romanii. În jurul anului 40 d.Ch., Regatul Noricum a fost, în cele din urmă, încorporat în Imperiul Roman de către împăratul Caligula.


În concluzie, putem spune că harta aceasta reproduce cum arăta Europa acum circa 2000 de ani, în timpul Imperiului Roman. Precum se vede, Dacia era atunci un regat foarte puternic în Europa, înainte de a fi transformat în provincie romană ceva mai târziu. El ocupa teritoriul României de azi (mai puţin Dobrogea), la care se adăuga Basarabia, Ungaria de azi şi mici bucăţi din Ucraina şi Serbia de astăzi.


Sunt curios acum ce-o să mai spună aşa-zişii istorici care cred că Dacia a fost un teritoriu neînsemnat în trecut…

Dispozitivul-minune al lui dr.Beck, cel care vindeca SIDA si toate infectiile

In 1992, Dr Stephen Kaali, impreuna cu dr. Lyman, a obtinut un patent pentru o descoperire care putea vindeca SIDA. E vorba de o “electrificare a sangelui”, adica un curent electric aplicat la un amperaj foarte redus (50-100 mA), la nivelul celular, lucru care determina un raspuns celular favorabil si o reactivare a organismelor patogenice.

Aceasta inventie se bazeaza pe cercetarile lui Dr. Bob Beck, cel care a inventat un dispozitiv de 50 de dolari, denumit “zapper”, ce constituie o metoda non-invaziva de regenerare celulara cu ajutorul curentului electric. Dr. Beck pretinde ca astfel mii de oameni s-au vindecat de SIDA cu ajutorul inventiei sale. Multi dintre voi ar spune ca poate acest Beck ar fi un mic escroc, dar sa ne uitam putin la realizarile sale. Doctor in medicina la Universitatea Southern California, castigator a numeroase premii prestigioase, dr. Beck a fost chiar nominalizat la premiul Nobel pentru medicina pentru contributia sa la vindecarea SIDA.


Intr-un interviu acordat in anul 1996, dr. Bob Beck sustine ca exista un tratament 100% pentru SIDA. “Nu vei mai raci niciodata (…) Este cea mai buna investitie pe care o poti face in sanatate (…)  Sunt sute de marturii privind remisii spontane ale bolii”.

Interesant e faptul ca FDA (Administratia Americana a Medicamentelor) i-a interzis sa comercializeze acest dispozitiv miraculos. Sa mai spunem ca la ora 3 dimineata au venit agenti FDA, cu pistoale, sa-i perchezitioneze casa, pentru a vedea daca nu cumva vinde aceste dispozitive?


Ca un adevarat umanitarist, dr. Beck a oferit detalii amanuntite ale dispozitivului său, pentru ca oricine să și-l poate construi acasă. Dispozitivul trebuie sa regenereze unde electrice de 3,9 Hz, pentru a oferi un curent cuprins intre 50 si 100 mA (cu o impedanta de +/- 2000 ohmi), pentru a exista o rezistenţă scăzută la suprafaţa pielii. Acesta va elimina toti parazitii, si toate microtoxinele lor, virusii, microbii, germenii, bacteriile, sau alti invadatori straini in sangele uman. Nu exista efecte adverse privind sanatatea celulelor, a tesuturilor sau a fluidelor. Eliminarea parazitilor din sange poate fi verificata sub examinarea microscopica.

Asadar, acest dispozitiv, poate fi folosit nu doar pentru vindecarea SIDA, ci si a multor infectii care sunt tratate, de multe ori, cu medicamente costisitoare si din ce in ce mai putin eficiente. Atunci, de ce acest dispozitiv ieftin, nu e folosit pe scara larga? Oare pentru ca exista un interes din partea gigantilor farmaceutici in a-si vinde produsele scumpe si ineficiente?

Secretul Alchimiștilor: Ormus, o nouă formă a materiei

Cuvantul „Ormus” este o abreviere a expresiei "Orbitally Rearranged Monatomic Elements" ("Elemente monoatomice rearanjate la nivel monoatomic"). Descoperirea dateaza din anii ’70 si ii apartine lui David Hudson, un fermier din Arizona care a observat niste materiale neobisnuite pe proprietatea sa in timp ce facea sapaturi, in cautare de aur.


Se pare că, după aceea, Hudson a incercat sa refaca acea materie, cheltuind milioane de dolari in tentativa de a deslusi substanta, creand Ormus din aur, apa si chiar din… mana! Se spune ca „Ormus este o noua forma de materie, care pare sa aiba proprietatile spiritului”, asa cum sustine Gardner, si s-ar afla intre planul material si cel spiritual, putand fi utilizata ca mijloc de comunicare cu Lumea Cealalta.

In realitate, cuvantul Ormus a fost initial un alt nume al divinitatii zoroastriene Ahura Mazda, care s-a strecurat in universul crestin in secolul al XIV-lea prin intermediul armenilor convertiti la crestinism care inainte se inchinasera la Armazd (Ormus). Ahura Mazda era un zeu al focului sau o stralucire iluminatoare. Acest nume inseamna „Domnul Intelepciunii”, „mazda” fiind un substantiv de gen feminin, care dezvaluie o Gnoza (filosofie pagana care mizeaza pe dualismul dintre Dumnezeu si materie) ascunsa in spatele unui nume.

Adevarata Gnoza, cunoastere sau intelepciune, se poate dobandi prin intermediul echilibrului, in vechime reprezentat adesea prin echilibru intre sexe. In miturile despre Sophia, componenta feminina a intelepciunii din care s-a format derivatul „filosofie”, oamenii au descoperit principiul feminin. De fapt, Zoroastru (fondatorul religiei magilor, la persi) afirma ca adevarata intelepciune salasluieste in starea de echilibru, echilibrul fiind infatisat ca ax sau ca arbore, o structura perfect verticala care se desfasoara intre cele doua contrarii, adica „bine” si „rau”. Palmierul este simbol al focului si al Ormus (Ahura Mazda), divinitatea intelepciunii si a focului fiind pur si simplu „iluminata”.

Reteaua de socializare Google+ va fi inchisa, dupa ce datele a 500.000 de utilizatori au fost expuse

Grupul Alphabet a anuntat că închide reteaua de socializare Google+, dupa ce conturile a 500.000 de utilizatori au fost afectate de o bresa de securitate, care ar fi putut expune datele acestora unor dezvoltatori externi.


Publicatia Wall Street Journal a dezvăluit, citand surse si documente interne, ca Google, parte a grupului Alphabet, a ales sa nu dezvaluie aceasta problema de securitate, de teama reglementarilor in domeniu, informeaza Reuters.

Potrivit sursei citate, o breșă a sistemului de securitate a permis dezvoltatorilor externi să aibă acces la profilul privat al utilizatorilor Google+ timp de aproape trei ani, respectiv in perioada 2015 - martie 2018. Problema a fost descoperita de către investigatorii interni ai Google in martie 2018, când a și fost rezolvată.

După anunțul făcut de Google, acțiunile grupului Alphabet Inc au scăzut cu 2,6%, la 1138,53 de dolari.

Resposabilii Google sustin ca este vorba despre date private precum numele utilizatorului, adresa de email, ocupatia, sexul si varsta, dar nu de mesaje.

"Nu am gasit nicio dovada ca vreun dezvoltator s-ar fi folosit de aceasta bresa de securitate si nu am gasit nicio dovada ca vreun cont de utilizator ar fi fost accesat", informeaza Google.

Wall Street Journal scrie ca a existat o adresa, pregătită de staff-ul juridic al Google, si care a fost distribuita celor din conducerea companiei, prin care erau avertizati ca dezvaluirea incidentului ar fi declansat o "verificare imediata" si ar fi provocat comparatii cu scurgerea de informatii despre utilizatori din scandalul Facebook-Cambridge Analytica.

Potrivit WSJ, CEO-ul Google, Sundar Pichai, a fost informat de planul privind neinformarea utilizatorilor în legătură cu breșa de securitate, după ce decizia a fost luată.

Cine sunt “creaturile văzduhurilor” la care se referă celebrul alchimist Paracelsus?

Celebrul medic şi alchimist elveţian Paracelsus (1491­-541) credea că există în aer nişte creaturi misterioase care străbăteau cerul şi pământul la bordul unor “corăbii din nori”. Iată ce scrie el despre aceste fiinţe:

Evreii obişnuiau să le numească pe aceste creaturi – care sunt ceva între îngeri şi oameni – Sadaim, iar grecii le spuneau – inversând ordinea literelor şi adăugând o silabă – Daimones. Filozofii din vechime credeau că demonii erau nişte duhuri ale văzduhului care diriguiau elementele muritoare şi care sunt necunoscute în acest secol celor care caută să afle Adevărul în sălaşul lui străvechi, adică în Cabala şi în teologia evreilor care posedă măiestria deosebită de a păstra legătura cu Fiinţele eterice şi de a comunica cu toate acele vieţuitoare ale văzduhului”.


Paracelsus îl cita pe Plutarh care enunţase o întreagă carte în legătură cu natura acelor fiinţe: „Lui Plutarh i se pare absurd faptul că nu există o zonă de mijloc între cele două margini: şi anume una nemuritoare şi una muritoare; şi că nu poate exista în natura un gol atât de mare încât să nu fie nimic între cele două margini”. Mergând pe urmele lui Plutarh, Paracelsus le-a dedicat o întreagă carte acelor „lucruri elementare” cum li se spunea pe acea vreme dat fiind că se credea că erau compuse dintr-un singur element (aerul).

Dar Paracelsus a avut grijă să-l avertizeze pe cititor în legătură cu pericolul care-l păştea dacă ar fi avut el de a face cu acele fiinţe eterice: „N-aş vrea să vorbesc aici despre relele care s-ar putea abate asupra celor care ar vrea să rişte acest pericol, despre pactul cu acele fiinţe eterice care ni se arată şi ne vorbesc”.

Într-o lucrare intitulată “De ce ne apar aceste fiinţe”, Paracelsus a spus că: „Orice lucru pe care Dumnezeu îl crează mai devreme sau mai târziu i se arată şi omului. Uneori Dumnezeu îl pune pe om faţă în faţă cu diavolul şi cu duhurile rele pentru ca omul să se convingă de existenţa acestora. Iar de acolo, din slava cerului. El ni-i trimite şi pe îngeri care sunt slugile Lui. Şi acele fiinţe ni se înfăţişează nu pentru a rămâne între noi şi a se uni cu noi, ci pentru ca noi să fim în stare să le înţelegem. La drept vorbind aceste apariţii sunt rare. Dar de ce ar trebui să fie altfel? Nu este, oare, de ajuns ca unul dintre noi să vadă un înger pentru ca noi să credem cu toţii în existenţa şi a altor îngeri?

Misteriosul manuscris Mathers şi Ordinul Zorilor Aurii din Exterior

Deşi Manuscrisul Mathers este cifrat, ca și Voynich, totuşi el are bunul gust de a fi într-un cifru cu dublă transpoziţie relativ simplu, ceea ce a permis descifrarea lui destul de rapidă. Dar să vedem care este povestea sa.

În anul 1880, un preot englez, reverendul Woodford se plimbă la Londra pe Farrington Street. Intră la un negustor de cărţi de ocazie, și găseşte acolo manuscrise cifrate şi o scrisoare în germană. Reverendul Woodford începe prin a citi scrisoarea în germană. Aceasta spune că cel ce descifrează manuscrisul poate intra în legătură cu societatea secretă germană Sapiens Donabitur Astris (S.D.A.) prin intermediul unei doamne, Anna Sprengel. Alte informaţii îi vor fi atunci comunicate, dacă merită.

Reverendul Woodford, francmason şi rozacrucian, le spune despre descoperirea sa prietenilor Dr. Woodman şi Dr. Winn Westcott, amândoi erudiţi emineţi şi, în plus, cabalişti. Aceştia ocupau posturi înalte în masonerie. Doctorul Winn Westcott este medic legist, post juridic familiar cititorilor de romane poliţiste engleze.

Woodman şi Westcott au auzit vorbindu-se de Sapiens Donabitur Astris. E vorba de o societate secretă germană formată mai ales din alchimişti. Societatea aceasta este aceea care a salvat, graţie unor medicamente alchimice, viaţa lui Goethe, atunci când medicii obişnuiţi renunţaseră să-l mai vindece. Faptul este stabilit deja, iar universitatea din Oxford a publicat chiar şi o carte, Goethe, alchimistul. SDA pare să mai existe şi-n zilele noastre. Pe vremea aceea era în legătură cu „cercurile cosmice” organizate de Stephan George, care l-au combătut pe Hitler. Contele von Stauffenberg, organizatorul atentatului de la 20 iulie 1944, făcea parte din aceste cercuri cosmice.


Westcott şi Woodman reuşesc destul de uşor să descifreze manuscrisul şi-i scriu doamnei Anna Sprengel. Primesc instrucţiuni pentru a-şi continua munca. Atunci primesc ajutorul altui francmason, un personaj foarte nedeterminat, pe nume Samuel Liddell Mathers, căsătorit cu sora lui Henri Bergson. E un om de-o cultură uimitoare, dar şi cu idei destul de vagi. El redactează ansamblul încă inedit al „ritualurilor Mathers”. Acestea sunt formate din extrase din documentul german original, din alte documente din posesia lui Mathers şi din mesajele primite de doamna Mathers prin clarviziune.

Ansamblul este supus la SDA, în Germania, care autorizează micul grup englez să fondeze o societate ocultă exterioară, adică deschisă. Societatea se va numi Order of the Golden Dawn in the Outer: Ordinul Zorilor de Aur din Exterior. La 1 martie 1888, această autorizaţie este remisă lui Woodman, Mac Gregor Mathers şi Dr. Westcott. Samuel Liddell Mathers îşi adăugase, între timp, titlul de conte de Mac Gregor şi anunţă acum că este reîncarnarea a vreo jumătate de duzină de nobili şi magicieni scoţieni.

Ordinul are două niveluri:

  • primul, împărţit în nouă grade, în care se învaţă;
  • al doilea, fără trepte sau grade, unde se face cercetare.

Învăţământul are în vedere limba enochiană a lui John Dee, căreia i se dă o traducere de la prima treaptă a primului nivel. Din păcate, aceste traduceri au fost distruse sau ascunse. Rămân texte în enochiană, mai ales unul care-ţi permite să te faci invizibil: „Ol sonuf vaorsag goho iad balt, lonsh calz vonpho. Sobra Z-01 ror I ta nazps”. Ceea ce nu seamănă cu nicio limbă cunoscută. Se pare că dacă pronunţi corect acest ritual, eşti înconjurat de o elipsoidă de invizibilitate la o distanţă medie de 45 de centimetri de corp. Învăţământul avea în vedere deci limba enochiană, dar şi alchimia şi, mai ales, stăpânirea de sine.

De la a doua treaptă a primului nivel, candidatul era tratat astfel încât să elimine toate bolile mentale şi toate slăbiciunile. Se cunosc vreo cincizeci de tratamente de acest gen care par să fi dat rezultate foarte bune.

La 20 octombrie 1896, Mathers publică un manifest prin care afirmă că există un al treilea nivel al Ordinului. Acesta este format, după dânsul, din fiinţe supraomeneşti, despre care zice: „În ceea ce mă priveşte, eu cred că sunt oameni care trăiesc pe acest Pământ, dar posedă puteri supraomeneşti înspăimântătoare. Când i-am întâlnit în locuri frecventate, nimic din aspectul sau veşmintele lor nu-i deosebea de oamenii obişnuiţi, doar senzaţia de sănătate transcendentă şi de vigoare fizică. Cu alte cuvinte, aspectul fizic pe care trebuie să-l dea, conform tradiţiei, posesia elixirului de viaţă lungă. Dimpotrivă, când întâlnirea s-a petrecut într-un loc inaccesibil din exterior, ei purtau robe simbolice şi insignele rangului lor”.